Schimbarea numelui de familie și a prenumelui pe cale administrativă

Schimbarea numelui de familie şi a prenumelui pe cale administrativă se face conform Ordonanţei Guvernului României nr. 41/2003, actualizată, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările aduse de O.U. nr. 50/2004 şi Legea nr. 243/2009.
Competenţa de soluţionare a cererilor este a preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, care se pronunţă prin emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, conform prevederilor art. 13 din O.G.R. nr. 41/2003.

Sunt necesare motive temeinice care să îndreptăţească solicitantului să ceară schimbarea numelui sau a prenumelui pe cale administrativă.
În sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din O.G.R. nr. 41/2003, sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreste să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume (posedă diferite acte personale, de studii, de serviciu, militare etc. care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă). Această prevedere legală aduce în discutie, după opinia noastră, caracterul imprescriptibil al numelui. Se pare, aşadar, că o posesie prelungita, în anumite conditii, poate da dreptul posesorului să-l dobândească. Aceste conditii sunt: o folosinţă permanentă a numelui; această folosinţă să fie în exercitarea profesiei şi sub acest nume persoana să fie cunoscută în societate. Considerăm că folosirea permanentă a numelui în profesie presupune o perioadă mai îndelungată, mai exact folosinţa în timp a numelui trebuie să coincidă cu exercitarea în timp a profesiei. În plus, această folosinţă trebuie sa fie continuă. Apoi, pentru ca cererea sa fie întemeiată, persoana respectivă trebuie să fi fost cunoscută în societate sub acest nume. Această condiţie nu credem că este îndeplinită dacă durata de timp este scurtă şi, deci, persoana nu putea, în mod rezonabil, să se facă cunoscută în societate sub acest nume;);
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de muncă, etc);
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină intr-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, în sensul prevderilor art.4 alin.(3) din O.G.R. nr. 41/2003, şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la natere;
e) când fostul sot doreste sa poarte numele de familie pe care l-a avut in casatorie, pentru a avea un nume comun cu copiii incredintati spre crestere si educare, cu consimtamantul fostului sot, dat in forma autentica;
f) când părinţii au divorţat, iar copiii incredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Persoanele îndreptăţite să ceară schimbarea numelui sunt cetăţenii români cu domiciliul în ară sau în străinătate îconform prevederilor art.4 alin.(1) al Ordonanţei, precum şi orice persoană fără cetăţenie (apatrid) domiciliată în România, care au capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele care nu au o asemenea capacitate ori au capacitate de exerciţiu restrânsă pot cere schimbarea numelui prin reprezentantul legal sau, respectiv, prin asistarea lor de către ocrotitorul legal.
Pentru minori, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui, va hotărî autoritatea tutelară.Când cererea este făcută de unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta. Legea nu cere acordul celuilalt părinte în cazul în care el este pus sub interdicţie, ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.
Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti. Când minorul a implinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta. Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare. În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşti morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, ori, dupa caz, a consiliului local municipal, orăşenesc, comunal sau al sectorului mun. Bucuresti.

Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.
Dacă soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ, dacă soţii, la încheierea căsătoriei, s-au învoit să-şi păstreze fiecare numele anterior, oricare dintre ei va putea să-şi schimbe numele fără a avea nevoie de consimţământul celuilalt. Schimbarea numelui de familie al unuia dintre ei nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.
Cererea de schimbare a numelui se va depune la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul, cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.
Cererea privind pe cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate se depune la primăria ultimului domiciliu avut în România, iar daca nu a avut vreodată domiciliul în România – la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
La cerere trebuie anexate:
– copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
– un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
– consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
– copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească, de către tutore;
– certificatele de cazier judiciar si cazier fiscal ale solicitantului;
– orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.
Schimbarea numelui de familie al minorului se poate face odata cu schimbarea numelui de familie al parintilor sau separat, dar tot pentru motive temeinice.